Mama si fiica se imbratiseaza

Înainte să adoarmă, Ilinca își agață mânuțele de mine și ne afundăm împreună în cea mai dulce îmbrățișare. Nu mai știu cum a început, nu știu când am căpătat obiceiul acesta, dar știu că exact așa făceam și eu cu mama. Avea părul ciufulit pe atunci, lung și creț și mirosea așa frumos, un picuț a cafea, a aer rece, a haine proaspăt spălate. Și apoi mai era pielea ei, atât de caldă și moale – nu cred să mă fi simțit mai în siguranță în altă parte. Mi se face inima cât o gămălie, mi se mototolește stomacul ca o ciornă de hârtie când mă văd pe mine în copila mea. Mă întreb dacă și ea mă vede așa cum o vedeam eu pe mama, dacă îi transmit suficientă iubire, dacă și obrajii mei miros a „acasă”, dacă și ea se simte la adăpost în brațele mele.

Îmbrățișare de joacă
Când o voi căra în spate și vom râde, îmi voi aminti de îmbrățișările de când era mică | © Shari Sirotnak

Și apoi o văd cum se face covrig și îmi caută mâinile. Mi le ia și le răsfrânge pe pomeți, deschise ca niște aripi de fluture și mă privește până în mijlocul sufletului. Apoi își înfășoară brațele în jurul gâtului meu și mă strigă ușurel, un pic fandosit, ștrengăresc, un fel de „moamaa, moamaa”. Nu am mai simțit niciodată felul acesta de iubire și drag, nimeni nu s-a mai abandonat în îmbrățișările mele așa cum o face Ilinca și asta îmi face fluturii din stomac să danseze ca nebunii. Simt că într-adevăr contez, că doar eu pot, din atâtea milioane de oameni, să fiu îmbrățișată așa.

Când copila mea mă cuprinde și strânge tare până îi tremură mâinile subțirele, simt că pot face orice. Este atâta iubire, curaj și grijă în mica ei îmbrățișare! Sper că și ea simte la fel, sper că și mirosul pielii mele i s-a lipit de suflet. Sper că găsește acolo aceeași iubire, grijă și același curaj pe care le găsesc și eu.

Momentele acestea poartă cu ele ceva magic. Le adun ca pe niște pietre de râu cu care vreau să construiesc o temelie solidă, cu totul aparte, a iubirii dintre noi două. Am adunat numai pietre prețioase; am prima ei imagine în minte, cum i-am numărat repede toate degetele, cum i le-am pupat cu nesaț la câteva zeci de minute după, cum mi-a mirosit sânul și a deschis imediat gura mică, am primul ei zâmbet larg de la o ureche la alta. Am lumina soarelui care îi mângâia obrajii și părul ei pufos, prea negru. Am mirosul ei de bebeluș și sprâncele încruntate când ceva o făcea nespus de curioasă. Am multe, multe. Acum am și îmbrățișarea ei.

 

Sharing is caring!

2 Thoughts on “Mâinile tale mici în jurul gâtului meu sunt cele mai scumpe mărgele”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.