Povestea ursului polar

A fost odată un urs polar care iubea soarele. Fulg îl chema și era uneori cam împiedicat, iar atunci când mergea, se legăna de parcă ar fi dus pe umeri două găleți pline cu apă. Râdea rar, iar atunci când o făcea, atrăgea toate privirile. Fulg ar fi vrut să zâmbească mai des, dar se simțea ca un elefant într-un magazin cu porțelanuri de fiecare dată când își dezvelea colții.

El nu se scălda în apa înghețată, ca prietenii lui, lui nu îi plăcea atât de mult să se tăvălească prin zăpadă. Și nici nu se înghesuia printre ceilalți urși care se dădeau de-a dura pe dealurile pufoase. Lui Fulg îi plăcea, în schimb, să petreacă timp pe banchizele plutitoare ca niște țurțuri călătoare și să privească soarele. Uneori își dorea ca apa să îl poarte cât mai aproape de mingea luminoasă care țâșnea în fiecare dimineață de sub cojocul alb.

Dar Fulg avea un prieten bun care spunea cele mai minunate povești, un vulpoi friguros, atât de bătrân, că nici nu își mai amintea câți ani are. Domnul Vulpoi îi spunea ursului povești despre țări cu munți de nisip, despre copaci cu frunze atât de mari, că urșii se legănau pe ele și despre locuri ascunse, în care țurțurii creșteau din pământ și apa strălucea pe roci ca stelele. Dar cel mai tare îi plăcea lui Fulg povestea despre Țara cu Soare.

„Undeva, într-un loc pe care nu mulți îl știau, peste toate mările Pământului, dincolo de munții care împungeau Cerul cu vârful lor înalt, pe care niciun steag n-a fost vreodată ridicat, acolo era Țara cu Soare”, își începea Vulpoiul povestea de fiecare dată. Fulg își proptea labele mari în zăpadă, închidea ochii și visa.

Într-o dimineață, Fulg dădu fuga la Vulpoi, căci îi veni o idee nemaipomenită.

– Domnule Vulpoi, domnule Vulpoi! ciocăni ursul în ușă.

Povestitorul cu codița stufoasă ieși din vizuină necăjit că nu avea încă un strat de blană pe care să îl îmbrace, dar era bucuros că prietenul său venise în vizită atât de devreme.

Fulg nu mai așteptă să fie invitat, se arcui de spate și intră val-vârtej înăuntru. În vizuina vulpoiului era călduț și mirosea a crengi de brad.

– Domnule Vulpoi, vreau să văd Țara cu Soare, spuse ursul apăsat.

Abia atunci observă vulpoiul că Fulg purta o bocceluță în spinare, de care se agăța cu toată puterea, ca un acrobat de bățul cu care își ține echilibrul pe sfoară.

[…]

Dacă îți place povestea lui Fulg și vrei să aflați mai multe despre aventura lui, lasă un comentariu. Contează enorm!

Citește și alte povești:

Motanul din Povești ciocănește la fereastra Carlei

Povești din Cer

Gândurile lui Vlad

 

Sharing is caring!

3 Thoughts on “Un urs polar în călătoria spre Țara cu Soare. Partea întâi.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.