photo by Brooke Lark

A trecut ceva vreme de când nu îmi mai pot imagina viața fără cafeaua de dimineață. Povestea noastră de dragoste a început în ultimul an de facultate, când, ca de obicei, mi-am scris licența pe ultima sută de metri, sub presiunea timpului. Ca să rezist, am început să beau cafea. Îmi amintesc de ceșcuța din porțelan a mamei, de pe vremea când fuma în bucătărie. O ținea pe marginea canapelei vechi, avea cerculețe maronii în interior de la câte cafele și-au spart valurile de pereții săi, dar își savura cafeaua din aceeași ceșcuță în fiecare zi, negreșit. Am și acum amintirea mirosului care se strecura sub ușă, mirosul acela de cafea pe care l-am asociat mereu cu diminețile împreună cu mama.

Și eu am o cană din care îmi cafeaua de dimineață în fiecare zi. Mai mare, mai colorată decât a mamei, o țin tot pe marginea canapelei, este un ritual care îmi place nespus. Dacă ar fi să iau un singur lucru din casa asta cu mine oriunde, ar fi cu siguranță cana de cafea. Și căsuța în care ne strângem bănuții pentru casă, norișorul luminos de la Angi, pătura cu vulpiță, kindle-ul… ok, opriți-mă. Ideea este că aș fi chiar tristă dacă s-ar sparge cana mea de cafea preferată și nu știu cum aș putea să o înlocuiesc. Nu glumesc, dar fiecare ceșcuță pe care am ținut-o în mână diminețile devreme are o poveste.

Cafeaua de dimineata din cana preferata
Nu îmi pot imagina să beau cafeaua de dimineață în altă cană decât cea preferată

Una dintre cele mai speciale este cea pe care mi-a pictat-o Anca Deca, un om suuuper talentat care poate să deseneze orice. ORICE. Nu glumesc. Pe căniță suntem eu și Ilinca, citind o carte și timp de doi ani nu am schimbat-o pe nimic. Mi-a fost alături în atâtea dimineți în care abia îmi puteam deschide ochii. Când știam că urmează să îmi beau cafeaua de dimineață din ceșcuța mea preferată, mă înseninam un pic. Anca a știut exact ce să surprindă în imagine și am avut mereu o stare de bine când am ținut cana între mâini.

Abia când ne-am mutat din țară a trebuit să caut alta, mi-a fost teamă să nu o sparg dacă o iau cu mine. Dar o vreme chiar am suferit după ea și mi-a luat ceva timp să îi găsesc o înlocuitoare suficient de bună. Chestia cu cana de cafea este că îmi oferă un anumit confort, îmi trezește o stare de bine, de căldură, mă face să mă simt „acasă”. Lucru care pentru mine este extrem de important, mai ales că mai mereu am fost departe de casă, pe drumuri, în alte și alte locuri.

Sper să nu crezi că sunt o ciudată pentru că mă atașez de căni și chiar dacă asta crezi, haha, știința mă susține, să știi. Aparent, 60% dintre oameni se atașează emoțional de cana de cafea. Wow, nu? Ca să plusez, îți spun că, potrivit unui studiu făcut de cei de la Heinz Cup Soup, o treime dintre persoanele intervievate au confirmat că s-ar simți „realmente devastate” în cazul în care cana preferată s-ar sparge, în timp ce 42% nu ar înlocui-o cu nimic. Ieei, acum, că știu că nu sunt singură, pot să mă întorc la cafeaua de dimineață!

Tu ai o cană preferată? Mi-ar plăcea să o văd.

Sharing is caring!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.