Primul lucru pe care mi-l spune Ilinca atunci când se trezește este „vreau în brațe la mami”. Se uită la mine cu ochii somnoroși, îi flutură leneș, parcă ar dormi, parcă s-ar trezi. Apoi îmi ia fața între mâini și se cuibărește în brațe. Este cel mai frumos moment al zilei și nu l-aș rata pentru nimic în lume. Eu mă ridic in pat de regulă cu câteva ore înaintea ei, dar pândesc momentul în care se trezește, abia aștept să o aud cum mă strigă. Nu m-am mai simțit nicicând mai importantă, mai puternică și mai iubită decât atunci când copilul mă caută pe mine prima dată!

Cu toate acestea, nu a fost tot timpul așa. Au fost episoade în care aș fi dat orice să stea câteva minute și în brațe la tati sau la bunici. Întotdeauna a fost mai bine în brațe la mami și câteodată devine copleșitor din mai multe motive

🌙 Este greu de crezut că în brațele tale, chiar acolo, între mâinile acelea care până atunci n-au învățat să cuprindă un copil cu atâta dragoste, stă toată liniștea de care pruncul are nevoie. Că doar TU din toată lumea ai puterea asta și că stă în mâinile tale să îi aduci mângâiere. La propriu.

🌙 Ți-e teamă că îl vei răsfăța, că va deveni dependent de purtatul pe brațe. Eu nu am prea trecut prin asta, dar am prietene pe care familiile nu le-au sprijinit. Aici intră și categoria „lasă-l să plângă, că se obișnuiește și îi trece” și „nu îl mai adormi în brațe, că îl înveți”. Fals, fals, fals. Copilul este mic și speriat, totul este nou și înspăimântător, singura lui siguranță se află în brațe la mami. Acolo este confortul, acolo este promisiunea că nimic rău nu i se va întâmpla. Nicăieri în altă parte. Bebelușii nu manipulează, ei plâng pentru că sigur ceva îi necăjește.

🌙 Ei bine, ai nevoie și de timp pentru tine. Vrei să ai cinci minute să îți bei cafeaua, să ieși cu prietenele tale cât de puțin, să dormi trei zile fără încetare (da, TREI!) și, cel mai important, să mergi la baie SINGURĂ. Nu mai spun de baia cu spumă și programarea la masaj, astea sunt din altă lume.

Fetita in brate la mami
Mereu va fi cel mai bine în brațe la mami!

Acum, că am supraviețuit perioadei în care Ilinca era super dependentă de mine, tot ce pot să îți spun este că toate trec. Absolut. Toate. Și simt că parcă m-am grăbit un pic, parcă nu m-am bucurat de fiecare îmbrățișare, de fiecare legănat. Uneori am fost prea ocupată să mă plâng, prea prinsă în vârtejul emoțional ca să fiu acolo, prezentă sută la sută.

Privind în urmă, aș renunța la multe activități care n-au făcut decât să îmi fure din timpul pe care trebuia să îl petrec cu bebe, doar noi două, ochi în ochi, inimă lângă inimă. Aș mai lăsa vasele un pic în chiuvetă, chiar dacă s-ar fi adunat până la tavan. Aș mai amâna vizitele, mi-aș închide telefonul, m-aș uita strâmb la rufele din coș și aș trece indiferentă pe lângă ele, cu bebe în brațe, cântând pe hol. Aș pune pe fast dial numărul celei mai bune pizzerii din oraș și l-aș apela cu încredere la nevoie. M-aș cuibări lângă ea la fiecare somn și aș adormi și eu. Aș trăi momentul fără să îmi fac griji și gânduri, aș alunga norii gri și aș desena un soare.

Dar nu pot face asta.

Și în loc să mă las năpădită de regrete, mă bucur de clipele de acum. Încă îmi scufund nasul în părul ei, încă își ascunde mânuțele la sânul meu, încă se face covrig când o iau în brațe, încă mă vrea acolo, la somn, la durere, la teamă. Nu mă mai satur să o miros, să cuprind toată-toată, să îi număr degetele grăsune și să îi feresc părul de pe frunte. Aș privi-o fără încetare, pur și simplu aș sta așa, cu ochii pe chipul ei fără defecte, i-aș savura toate expresiile minunate și doar aș fi. Aș fi acolo, și atât. De asta nu mă mai grăbesc.

 

Sharing is caring!

2 Thoughts on “Vreau în brațe la mami!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.