carte personalizata pentru copii
Mi-a plăcut la nebunie să machetez cartea pentru Lorelai

Mereu am emoții când scriu povești pentru evenimente foarte importante. De fapt, am emoții la fiecare carte personalizată, dar când Alice mi-a spus că vrea o cărticică pentru PRIMA aniversare a lui Lorelai, mi-au cam tremurat mâinile. Tot ce știam despre fetiță era că este un copil dorit și muuult așteptat, îi place mult să se bălăcească, fuge după cățeluși, chicotește când vede baloane de săpun, stă în brațe la citit și le ascultă cu ochii mari, curioși, dansează muuuult și tati îi spune „Majdouline”. Cu o vârstă așa fragedă, caracterul micuței Lorelai abia se formează, cartea avea să fie un cadou de la părinții ei, însoțită de o pereche de cercei în formă de fluturaș, cu diamante, minunați! Dar îmi puneam toată speranța în plăcerea lui Lorelai de a răsfoi cărțile. Am știut că va fi o carte mult răsfoită, hihi.
Mi-a plăcut și coincidența de numere despre care mi-a povestit Alice. Ea este născută pe 28 iulie, fetița pe 29, așa că am vrut să apară și asta în poveste.
Întâmplarea a făcut ca eu și Ilinca să trecem printr-o perioadă tare urâtă exact când mă apucasem de machetat cartea și să ajungă la ele cu întârziere. Acesta a fost singurul aspect care m-a întristat profund, dar știe Cel de Sus să îmi scoată oameni buni în cale și Alice a fost foarte înțelegătoare.

Iată deci povestea:

Micuța Lorelai se trezi puțin după răsăritul soarelui. Razele dansau pe chipul ei, se împleticeau printre buclele-i ciocolatii. Fetița puse mâna pe pleoape, să își adăpostească ochii de lumină. Mami încă dormea lângă ea și din bucătărie se auzeau zgomotele pe care Marian le făcea în timp ce pregătea limonada. Lorelai se strecură pe lângă mami și, când puse piciorușele pe podeaua rece, chicoti.

Copila se pregătea să fugă spre bucătărie, să îl pândească pe tati, dar ceva îi atrase atenția. În spatele cărții cu cățeluș pe copertă, stătea pitită o cutie mare. Învelită în hârtie, legată cu un șnuruleț de pâslă, sigur cutia nu fusese acolo până în dimineața asta de iulie. Împinsă de curiozitate, Lorelai fugi cu piciorușele goale lipindu-se de podea la fiecare pas, lipa-lipa, ca o rățușcă.

După ce reuși să descâlcească nodul, Lorelai deschise cutia. Un balon de săpun dolofan se prăvăli afară imediat. Apoi încă unul și încă unul. Zeci de balonașe de înghesuiau să își ia zborul din cutie și făceau acum rotocoale în jurul micuței Lorelai. Fata râdea, bătea din palme și întindea mâinile să prindă baloanele care erau când roz, când albe-subțirele ca aripile unui fluture, când de culoarea cerului senin.

Imagine din interiorul cărții

Curios lucru… Toate baloanele s-au ciocnit de tavan, lăsând în urmă o perdea străvezie și din cutie începu să se audă muzică. Lorelai dansa sub perdeaua care împrăștia lumină, era nespus de bucuroasă. Câteva minute mai târziu, fata băgă capul în cutie ca un struț în pământ. „Uaaaau”! Înăuntru găsi un morman de cărți și, pitite într-un colț, două diamante care străluceau ca soarele. După ce răsfoi curioasă toate cărțile, Lorelai reuși să pună mâna pe diamante. Dar nu erau niște diamante obișnuite, nu, nu. Erau fluturi, fluturi frumoși, aurii ca niște covrigei proaspăt scoți din cuptor, care se așezară cuminți la urechile fetiței! Ce bucurie! Lorelai fugi să o trezească pe Laura, mama ei, dar ea nu mai dormea de ceva vreme. Stătea ghemuită în pat, avea un zâmbet laaarg pe chip și își privea fetița cum răscolește curioasă cutiuța cu magie.

– Oh, micuța mea, se pare că ai descoperit cadoul tău mai devreme. Plănuiam să deschizi cutiuța la micul dejun, dar astăzi ai fost chiar matinală, zise mami, pupându-o pe Lorelai pe frunte. Fetița se cuibări în brațele mamei și râse zgomotos. Îi arătă cum baloanele s-au spart de tavan, cum a dansat și s-a bucurat răsfoind cărțile. Acum era timpul să poarte noii cercei. Tati auzi muzica și râsetele care veneau din dormitor și fugi repede, cu limonada dansându-i în pahar.

– Oh, fetele dau petrecere în pijama la prima oră a dimineții, nu-i așa? Asta e pentru mami, zise tati, și îi întinse paharul Laurei. Și asta e pentru Majdouline – muaaah! un pupic mare se opri pe obrazul micuței Lorelai.

– Uite, acesta este cadoul nostru pentru tine, mică acadea. Pentru că ești ca un soare în viața noastră, pentru că te-am așteptat atât de mult și suntem atât de mândri că ne-ai ales să îți fim părinți, ne-am gândit să îți dăruim o cutie cu magie. O poți deschide oricând vrei, spuse tati.
– Și poți să îți dorești orice, cutia îți va îndeplini dorințele, adăugă mami. Lorelai o privi fascinată, erau atât de multe lucruri pe care și le dorea. Mmm, își dorea să meargă la mare, să aibă un cățel doar al ei, să sufle în păpădii, să își ticsească biblioteca ei cu muuulte cărți. Dar cel mai mult își dorea acum să stea în brațe la mami și tati și să citească povești din cărțile noi pe care le găsise în cutiuță.

Ce zi frumoasă ziua aceasta de 29 iulie!

Mai vrei o poveste? Citește și câteva dintre Gândurile lui Vlad.

Dacă vrei să încurajezi afacerea unei mame antreprenor, mă găsești pe Căsuța Poveștilor.

Sharing is caring!

2 Thoughts on “O cutiuță cu magie pentru Lorelai”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.