Copil si mama citesc povesti pentru copii
Vulpitele citesc povesti pentru copii
Ce sentiment frumos când se cuibărește în brațele mele să îi citesc

În biblioteca mea au avut mereu loc de cinste marii autori de literatură universală, dar abia recent am descoperit și minunatele povești pentru copii. M-am simțit privilegiată că i-am descoperit pe titanii literaturii, că m-am lăsat îndrăgostită de rândurile lor, că mi-am petrecut nopțile cu ochii mijiți pe literele micuțe. Dar a fost dragoste la prima citire și cu cărțile de povești pentru copii. M-am simțit iar ca la 12 ani, când citeam „Colț alb” – am și acum imaginea în minte: eu, copil poznaș, cu capul plecat în cartea cu copertă lucioasă, în fotoliul ăla vechi din sufragerie, cu mirosul de borș cu cartofi strecurându-se pe sub ușă. Mama era mândră tare, m-a lăsat în ziua aia să citesc, n-am mai avut teme de făcut.

For English, scroll down

Arta de a citi povești pentru copii

Nu știu cum va fi copilul meu, dar eu îmi dau silința. Eu vreau să îi transmit dragostea pentru cărți, și cum nu ține de genetică (din păcate), atunci îi voi citi. Îi voi citi seara, înainte de culcare, dimineața, ca parte din ritualul de joacă, când o va durea burtica sau când va vrea o portiță de scăpare spre alte lumi.

Îmi place să îi citesc micuței mele povești pentru copii și fac asta de când era cât un boț de mămăligă. Chiar dacă pe atunci îmi sorbea buzele fără să știe de ce se mișcă ele. Chiar dacă atunci, cu ochii mari, curioși, se uita la ilustrațiile fantastice, la regi cu urechi de măgăruș și copilași pitici, cât roșiile de grădină de mărunței. Nu, nu este nimic fancy în a-i citi copilului, nu cred că este o modă, nu o fac pentru că e ceva mișto și exclusivist. De ce o fac? Pentru că:

Creez o legătură și mai puternică între noi

Da, mă bucur de fiecare minut alături de copilașul meu, aș fi nebună să nu o fac. Am trecut de momentele de început, când mi se părea că se sparge dacă o țin în brațe – e fragilă și acum, dar are mintea ca un univers și vreau să o umplu cu planete locuibile și stele nemuritoare. Adică vreau să fiu acolo când va începe să facă singură alegerile potrivite ei, când va începe să pună cap la cap lucrurile, și, cel mai important, vreau să fiu eu cea care a contribuit în mare parte la asta. Când îi citesc povești pentru copii, suntem doar noi două, într-o lume imaginară. Știu că va veni ziua în care nu vom mai avea timp să ne bucurăm una de cealaltă, știu că mirosului de bebe îi ia repede locul cel de parfum – așa că vreau ca ăsta să fie momentul nostru special forever.

O ajut să își dezvolte vocabularul

Ilinca bolborosește câte-n lună și-n stele de când avea mai puțin de trei luni, și pe zi ce trece descoperă că poate și mai mult. Eu îi sunt alături, o ajut, îi spun multe, că și eu vorbesc ca o moară stricată și, firește, îi citesc povești pentru copii. Deja presimt că va vorbi și prin somn când va fi mai mare. Ah, the joy.

Descoperă alte lumi

Cred cu tărie că pe măsură ce cunoaște cărțile, se îndrăgostește de ele. Una dintre preferatele ei de acum, la aproape 2 ani, este „Biblioteca Ursului” de Poppy Bishop și Alison Edgson, o poveste tare duioasă despre niște prieteni care găsesc o carte fascinantă, cu un final fericit, așa cum le place lor. Doar că această carte îi aparține unui urs morocănos și ei trebuie să o returneze. Este uimitor modul în care Ilinca reacționează la emoțiile personajelor, cum se încruntă odată cu ursul furios, cum se miră odată cu ariciul sperios. Cum se transpune în poveste și restul lumii parcă dispare. Chicotim amândouă cu capul în carte de zici că jucăm o piesă de teatru.
Îi citesc de micuță pentru că știu că imaginația ei e ca o floare, are nevoie de apă și soare ca să crească, să crească. Deci îi voi citi, îi voi citi, îi voi citi.

—-

I have always loved stiffing my library with books written by the great literature titans. It was a privilege being able to discover them, to read their lines, know their thoughts, letting myself fall in love with their writing, spending so many nights with my eyes bonded to their stories. But it was also love at first reading with children’s storybooks, which I have recently discovered. I felt like I was 12 again. I remember it like it was yesterday, myself reading „White Fang”, nestling in that old armchair in the living room, with my eyes glued onto the pages of that shiny covered book, with the smell of my mum’s soup slipping under the door. My mother was so proud, I read all day long, not having to do my homework, what a joy!

The art of reading children’s storybooks

I don’t know if my child will grow up to be a bookworm, but I’m doing my best. I want this love for books to be my legacy, and since the genetics has nothing to do with it (unfortunately), then I will read to her. I will read to her at twilight – just before bedtime, in the morning – as part of our playing ritual, when her tummy hurts or whenever she’ll want to escape from this world which is becoming worst day by day.

I love reading stories to my little one since she was as tiny as a puppet, when she was just staring at my lips moving, without knowing the meaning of it. She just widened her eyes, curiously observing the fantastic illustrations, the kings with donkey years and the children as little as fresh garden tomatoes. And no, there’s nothing fancy in reading to your child, I don’ do it because it’s a trend or because it’s something smart people do. I read to my child because:

I’m building a stronger bound between us

Yes, I reaaaly enjoy every minute I spend with my child, I’d be crazy not to. I over passed the very first moments, when it seemed to me that she’ll break into pieces if I hold her in my arms. She’s still fragile, don’t get me wrong, but her mind is like a little Universe, and I want to fill it with lovely planets and immortal stars, which means I want to be there when she makes her own choices, when she begins to understand the way this world works, and, most importantly, I want to take part at this evolution. When I read to her children’s stories, it’s just the two of us in an imaginary world. I know the day will come when we’ll no longer have time to enjoy one another , I know that her sweet baby smell will quickly be replaced by a grownup fragrance – so I want this moment to be our special one.

I’m helping her develop the vocabulary

Ilinca is bubbling all day long in her own baby language since she was 3 months old, and day by day she’s discovering her new superpowers. I’m always by her side, helping her, telling her all kind of whatnots (since it seems I’m an expert at it), and, of course, I read to her children’s stories.

She’s discovering new worlds

I honestly believe that, as she’s discovering the fascinating world of books, she’s falling in love with it. One of her favourite books at the moment, when she is about 2 years-old, is “Bear’s House of Books” by Poppy Bishop and Alison Edgson. A far-out story about four friends finding an incredible book with a happy ending, just how they like it. Unfortunately, the book belongs to Bear, a grumpy fellow, and they have to take it back. It’s truly fascinating seeing her frowning just like Bear or being astonished just like the skittish hedgehog. We both giggle with our heads buried in the book as if we’re playing a scene. I read to her now, when she is a little child, because I know her imagination is like a flower, it needs water and sun to grow. So I’m going to read and read and read to her.

Sharing is caring!

One Thought on “Mi-am umplut biblioteca de povești pentru copii. De ce?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.