În biblioteca mea au avut mereu loc de cinste marii autori de literatură universală. M-am simțit privilegiată că i-am descoperit, că m-am lăsat îndrăgostită de rândurile lor, că mi-am petrecut nopțile cu ochii mijiți pe literele micuțe. Dar a fost dragoste la prima citire și cu cărțile de povești pentru copii, pe care le-am descoperit nu demult. M-am simțit iar ca la 12 ani, când citeam „Colț alb” – am și acum imaginea în minte: eu, copil poznaș, cu capul plecat în cartea cu copertă lucioasă, în fotoliul ăla vechi din sufragerie, cu mirosul de borș cu cartofi strecurându-se pe sub ușă. Mama era mândră tare, m-a lăsat în ziua aia să citesc, n-am mai avut teme de făcut.

Arta de a citi povesti pentru copii

Nu știu cum va fi copilul meu, dar eu îmi dau silința. Eu vreau să îi transmit dragostea pentru cărți, și cum nu ține de genetică (din păcate), atunci îi voi citi. Îi voi citi seara, înainte de culcare, dimineața, ca parte din ritualul de joacă, când o va durea burtica sau când va vrea să evadeze din lumea asta pe zi ce trece mai rea.

Îmi place să îi citesc micuței mele povești pentru copii, chiar dacă acum nu le înțelege. Chiar dacă acum îmi soarbe buzele, fără să știe de ce se mișcă ele. Se uită cu ochii mari, curioși, la ilustrațiile fantastice, la regi cu urechi de măgăruș și copilași pitici, cât roșiile de grădină de mărunței. Îi citesc în română, în spaniolă, dar cel mai mult, îi citesc cărți de povești pentru copii în limba engleză. Cred că mie îmi place mai mult decât ei acum, sincer. Cel puțin cărțile de la editura Usborne care au british humour de-a dreptul fabulos! Dar dincolo de plăcerea mea personală de a citi (mai exersez și eu accentul pretențios de „would you like a cup of tea?”) îi citesc copilului meu pentru că:

Creez o legatura si mai puternica între noi

bebe-citeste
Fragment dintr-o carte pentru copii Usborne

Da, mă bucur de fiecare minut alături de copilașul meu, aș fi nebună să nu o fac. Am trecut de momentele de început, când mi se părea că se sparge dacă o țin în brațe – e fragilă și acum, dar are mintea ca un univers, și vreau să o umplu cu planete locuibile și stele nemuritoare. Adică vreau să fiu acolo când va începe să facă singură alegerile potrivite ei, când va începe să pună cap la cap lucrurile, și, cel mai important, vreau să fiu eu cea care a contribuit în mare parte la asta. Când îi citesc povești pentru copii, suntem doar noi două, într-o lume imaginară. Știu că va veni ziua în care nu vom mai avea timp să ne bucurăm una de cealaltă, știu că mirosului de bebe îi ia repede locul cel de parfum – așa că vreau ca ăsta să fie momentul nostru special forever.

Îl ajut sa îsi dezvolte vocabularul

Ilinca bolborosește câte-n lună și-n stele de când avea mai puțin de 3 luni, și pe zi ce trece descoperă că poate și mai mult. Eu îi sunt alături, o ajut, îi spun multe, că și eu vorbesc ca o moară stricată (așa zic unii, hehe), și, firește, îi citesc povești pentru copii. Deja presimt că va vorbi și prin somn când va fi mai mare. Ah, the joy.

Descopera alte lumi

Cred cu tărie că pe măsură ce va cunoaște cărțile, se va îndrăgosti de ele. Îi citesc de micuță cărți de povești pentru copii pentru că știu că imaginația ei e ca o floare, are nevoie de apă și soare ca să crească, să crească. Deci îi voi citi, îi voi citi, îi voi citi.

Tu de ce îi citești copilului tău?

Sharing is caring!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.