Fetita cu prajoturi in par_poveste personalizata

Fetita cu prajoturi in par_poveste personalizata

O poveste personalizată foarte dragă mie, scrisă pentru Anastasia, o fetiță cu bucle, extraordinar de frumoasă. Când Anamaria, mama ei, mi-a spus povestea fetei, am simțit imediat nevoia să o strâng în brațe tare și să îi spun „Anastasia, ești așa frumoasă și buclele tale sunt chiar speciale, să știi!”. Mi-a amintit de mine când eram mică și mă tot plângeam mamei că am părul drept, prea lung, că aș vrea să fie creț, pufos ca o vată pe băț. Anastasia eram eu, doar că ea ar fi dat orice să aibă părul ca un râu care curge ușurel, drept. Am vrut cu orice preț ca povestea să îi arate că este un copil minunat, perfect, iubit, să treacă peste frici ascunse în sufletul ei micuț și firav. Am reușit? Nu știu, dar am pus atâta drag în fiecare cuvânt, încât vreau să cred că da. Iată povestea:

 

Anastasia era în bucătărie, tocmai băga degetul în borcanul cu miere, când mama a strigat-o.

– Draga mea, noi ieșim cu mândruțul la plimbare, vrei să vii cu noi?

– Mi-ar plăcea, mamă, dar tocmai am terminat niște biscuiți și încerc o nouã rețetã de brioșe cu coacãze.

– Mmm, sunã delicios, poate pânã ne întoarcem, le și scoți din cuptor, rãspunse mama și trase ușa dupã ea.
Mica Anastasia abia împlinise 4 ani, dar știa deja multe rețete de dulciuri. Ar fi stat toaaatã ziua într-o bucãtãrie fãrã pereți, pe o vreme frumoasã, cu nori ușurei pe cer, sã cearnã fãinã, sã zbatã albușuri spumã și sã mai guste câte o zmeurã, douã, înainte sã le facã culcuș în prãjituri.

Dar Anastasia nu era o prăjitureasă atât de bună din pură întâmplare. Nu, nu. Ea avea un secret pe care nu i-l spusese încă nimănui: printre zulufii ei castanii și jucăuși, Anastasia ascundea prăjiturele de toate felurile. „Nu știi niciodată când are cineva nevoie de o prăjitură, ca să îi înseninezi ziua”, spunea mica fetiță, zâmbind, de fiecare dată când ieșea din casă. Purta micile delicii până și în cocul ei ciufulit la orele de Yoga.

Odată, în timp ce desena un soare în nisip, a observat un cățel tare supărat. Avea ochii cât două luni mici, mici, și stătea cu boticul pe labe. Nici măcar nu dădea din codiță când ceilalți copii îl strigau. Anastasia și-a scuturat mâinile de nisip, a scos din părul-vălătuc un biscuite și i l-a oferit cățelului. Dintr-odată, ochii i-au devenit două luni pline și își flutură codița cum fac doamnele cu evantaiul, în tramvai, când e foarte cald. Ce bucuroasă era Anastasia!

În altă zi, fetița cu bucle a făcut prăjitură cu vanilie și mure. În urma ei plutea o aromă atât de gustoasă, că îți venea să mânânci aerul, nu să îl respiri.

– Ce frumos miroase părul tău, spuse o fetiță gingașă, încă adulmecând aerul cu nasul ei mic, rotunjor. Anastasia întoarse privirea și văzu o fată cu părul ca soarele, subțirică, cu ochii triști Fata a observat repede cã un picioruș îi era acoperit în ghips.

– Ah, mulțumesc frumos. Astăzi am gătit niște prăjituri cu vanilie și mure, ai vrea să guști?

– Mmm, da, cred că da. Fata rămase uimită când văzu că Anastasia scoate din părul-rotocoale, două brioșe călduțe, puțin rumenite. Ghicind uimirea fetiței, Anastasia spuse râzând:

– Da, știu, e puțin ciudat, nu?

– Nu aș spune „ciudat”, ci mai degrabă „special”. Este uimitor! Și mmm, cât e de bună brioșa, răspunse fetița, înfulecând din prăjitură. Și mie îmi spune mama că sunt specială pentru că mă pricep la balet. Dar, uite, fost un accident și acum am piciorul în ghips. Trebuia să mergem pe munte săptămâna viitoare, și acum nu mai pot, zise fata, coborând privirea spre piciorul nemișcat..

– Eu nu aș fi supărată, să știi. Cred că îți prinde bine să te odihnești, să privești cerul și să îți imaginezi tot felul de povești. Într-o poveste poți dansa balet pe gheață, la Polul Nord, în alta poți fi pe un vârf de munte. Cu toate că mie nu îmi place deloc la munte, că trebuie să tot urc și să cobor, râse Anastasia.

– Ai dreptate, după ce mă vindec, pot transforma poveștile în realitate! Fetele râseră cu poftă și Anastasia mai scoase două brioșe din păr.

Între timp, mama și bebe Andrei, fratele mai mic al Anastasiei, intrară pe ușă. Cât de bine miroseau brioșele cu coacăze!

 – Mmm, Anastasia, zãpãcita mea micã, sunt delicioase briosele, spuse mama, mușcând vârtos dintr-o prãjiturã. Micutul Andrei râdea si aplauda, Anastasia avea inima maaaare cât un un soare, atât era de fericitã!

Fetița cu prãjituri în pãr s-a ascuns sub așternut și în seara aceea a visat cã citește rețete din propria ei carte.

 

One Thought on “Fetița cu prăjituri în păr”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *